Prin temperament se înţelege modul cum organismul reacţionează la excitaţiile externe, contribuind la integrarea animalului în mediu.
Temperamentulmai indică şi intensitatea reacţiilor nervoase şi endocrine din organism.
Cu cât ansamblul acestor reacţii şi răspunsuri sunt mai armonios corelate, cu atât producţiile obţinute vor fi mai ridicate.
Temperamentul este influenţat de individualitate, de vârstă, de sex, desănătate, precum şi de gradul de ameliorare.
Atitudinea omului faţă de animal are influenţă asupra stabilităţii temperamentului.
Temperamentul se completează cu comportamentul şi cu tipul constituţional.
La porci deosebim 3 tipuri de temperament:
- vioi;
- limfatic;
- nervos.
- 1. Temperamentul vioi
În această categorie intră animalele cu un system nervos echilibrat, care realizează conexiuni nervoase stabile într-un timp scurt şicu puţine repetiţii.
Stabilitatea reflexelor condiţionate favorizează aplicarea unor tehnologii moderne de întreţinere; la animale se realizează o ierarhie de grupeficientă fără a se relua stările conflictuale.
Acest tip de temperament este caracteristic animalelor precoce şi cu constituţie fină şi robustă.
Vierii sunt activi, fără dificultăţi de comportament, execută uşor saltul montei şi se pretează la recoltarea materialului seminal dacă şianimalele sunt manipulate corect.
Scroafele sunt bune mame, cu fecunditate şi prolificitate bune, cu capacitatede alăptare mare şi se lasă dirijate sau acceptă uşor diferite sisteme de întreţinere (în boxe comune şi individuale).
Porcinele supuse îngrăşării valorifică bine hrana, depun sporuri de creştere mari, asigurând rentabilitatea sporită.
- 2. Temperamentul limfatic
Animalele de reproducţie din această categorie nu sunt de dorit, deoarece nu realizează conexiuni nervoase stabile, cu toată strădania depusă de specialişti.
Este caracteristic animalelor cu constituţie grosolană.
Vierii depistează greu scroafele în călduri, execută cu dificultate saltul şI actul montei şi oferă producţii reduse şi de calitate slabă de spermă.
Scroafele nu sunt bune mame, adesea strivesc purceii, cu dificultăţi de sincronizare a parturiţiei şi secreţia laptelui şi cu capacitatea de alăptare redusă.
Descendenţii au viabilitate scăzută, valorifică slab hrana şi adesea nu menţin curată pardoseala (spaţiul de odihnă), creând greutăţi specifice în exploatare, mai ales pentru asigurarea igienizării – toate cu influenţă negativă asupra rentabilităţii.
- 3. Temperamentul nervos – (dezechilibrat)
Animalele din aceastăcategorie se exclud categoric de la reproducţie, deoarece pe fondul lor pot apărea dificultăţi de comportament, care în final se materializează prin vicii ascunse, uneori instalându-se starea de retivitate[1].
Sunt animale susceptibile la orice zgomot, contractând adesea stări de stres.
Vierii sunt greu de dirijat, atât la montă cât şi pentru recoltarea materialului seminal.
Scroafele sunt fricoase, neliniştite, strivesc purceii în primele zile de la naştere şi au o capacitate de alăptare fluctuantă.
Animalele se obişnuiesc greu cu personalul de îngrijire, iar prin comportarea lor contribuie la generalizarea stării de nelinişte şi la restul animalelor din boxă.
Supuse îngrăşării, valorifică slab hrana, depun sporuri mici în greutate.
Sunt mereu în căutarea hranei, pe care o risipesc fără motiv, indiferent de calitate.
Exploatarea acestor animale este cu totul nerentabilă.
La primipare se poate instala şi consumarea, după fătare, a propriilor purcei (la acest sindrom mai contribuie şi alţi factori).