Constituţia porcilor este determinată de o serie de particularităţi morfo-fiziologice, fiind oglindită de dezvoltarea corporală şi de conformaţie, ambele cu influenţa asupra potenţialului productiv şi a rezistenţei organismului.
La porci întâlnim patru tipuri constituţionale: fină şi robustă, ca tipuri dorite şi debilă şi grosolană, ca tipuri nedorite.
Desigur că, uneori încadrarea nu este strictă, indivizii având şi variante intermediare.
În general, se preferă ca scroafele să aparţină la tipul constituţional fin sau varianta fină spre robustă, iar vierii la constituţie robustă.
Constituția fină
Cuprinde Porcinele de reproducţie din rasele specializate pentru carne şi bacon.
Animalele se caracterizează prin cap mic, schelet fin, dar rezistent, corp lung şi zvelt, iar musculatura este bine evidenţiată.
Pielea este fină, elastică, bine vascularizată, iar părul este subţire, lucios şi uniform repartizat.
Scroafele au prolificitatea şi capacitatea de alăptare foarte bune, cu instinctul matern pronunţat.
Vierii au un temperament vioi şi execută uşor monta.
Porcinele cu constituţie fină se pretează la îngrăşarea pentru carne şi mai ales pentru bacon.
În această categorie se încadrează majoritatea exemplarelor din rasele Landrace, Piétrain şi Landrace belgian.
Constituția robustă
Cuprinde Porcinele de reproducţie ce se caracterizează prin corpul lung, larg şi adânc, bine îmbrăcat în musculatură, exprimând dezvoltare corporală bună şI vigoare.
Scheletul este puternic şi foarte rezistent.
Părul este fin, lucios, dar mai des decât la constituţia fină şi uniform repartizat.
Pielea este destul de fină, densă şI elastică.
Animalele au un temperament vioi, realizează sporuri mari de creştere îngreutate vie şi valorifică bine hrana.
Scroafele sunt bune mame, cu prolificitatea, capacitatea de alăptare bună şi rezistente la exploatarea intensivă.
Constituţia robustă este dorită la Porcinele de reproducţie, în special la vieri.
În această categorie se încadrează majoritatea indivizilor din rasele Marele alb, Edelschwein, Yorkshire, Marele negru şi chiar Bazna.
Constituția debilă
Porcinele cu constituţie debilă au dezvoltarea corporală insuficientă în raport cu vârsta.
Debilitatea este o consecinţă a condiţiilor nefavorabile de mediu ce au acţionat de-a lungul mai multor generaţii, alături de o selecţie greşită şi uneori de menţinerea la reproducţie a unor indivizi cu grade ridicate de consangvinizare.
Este o exagerare a constituţiei fine şi se caracterizează prin conformaţiel ipsită de armonie; trunchiul, deşi lung, este îngust şi lipsit de adâncime.
Scheletul este slab dezvoltat şi lipsit de rezistenţă, iar membrele sunt disproporţionat de lungi şi cu defecte de aplomb.
Capul este lung şi uscăţiv, cu prindere defectuoasă de gât.
Pielea este prea subţire şi lipsită de elasticitate, iar părul este rar, fără luciu şi neuniform repartizat pe suprafaţa corpului.
Scroafele au prolificitatea redusă, capacitatea de alăptare mică şi cu instinctul matern slab evidenţiat.
Exemplarele se exclud de la reproducţie, deoarece sunt lipsite de rezistenţa organică, iar produşii realizează sporuri mici şi valorifică slab hrana.
Constituția grosolană
Animalele din această categorie au o dezvoltare corporală aparent bună în raport cu vârsta, însă la un examen mai atent se constată că posedă corpul “împăstat”, scheletul grosolan şi lipsit de rezistenţă.
În general oasele sunt voluminoase, însă fără rezistenţă pe măsura volumului lor.
Capul este mare (voluminos) şi nu exprimă fidel rasa şi sexul, iar pielea este mai groasă şi cu ţesut conjunctiv abundent, părul este lung, gros, fără luciu şI neuniform repartizat pe corp.
Temperamentul este limfatic: vierii execută greu monta şi dau spermă de calitate slabă, iar scroafele au prolificitate scăzută şi nu sunt bune mame (adesea strivesc purceii).
Grăsunii supuşi îngrăşării dau rezultate slabe: valorifică slab hrana, iar carcasele sunt necorespunzătoare.
Animalele se exclud de la reproducţie, deoarece toate aceste particularităţi nu sunt favorabile însuşirilor productive.
Din această categorie fac parte unii indivizi din rasele tardive, uneori şi cele din cele ameliorate, evidenţiind faptul că tineretul nu a beneficiat de condiţii normale de creştere (în special de alimentaţie) pe parcursul mai multor generaţii.