Stresul este un complex de modificări reactive nespecifice din organismul animalului, de natură neuro-endocrino-metabolică. Aceste măsuri sunt provocate de solicitări ale mediului extern sau intern la care organismul mai întâi reacţionează apoi încearcă să reziste şi să se adapteze la noile condiţii.
Pentru un specialist în zootehnie, stresul determină scăderea aparent nejustificată a unor indici de reproducţie şi producţie, precum şi înrăutăţirea stării de sănătate, iar crescătorii de animale îl impută reacţiei animalelor la schimbarea alimentaţiei, a condiţiilor de cazare, la transportul inadecvat, toate cu repercursiuni asupra producţiilor preconizate a se obţine.
Factorii ecologici – induc starea de stres prin strămutarea animalelor dintr-o zonă naturală în alta, unde temperatura este prea ridicată sau prea scăzută faţăde cea iniţială alături de iluminarea şi umiditatea atmosferică şi chiar a specificului alimentaţiei naturale.
Factorii etologici – sunt cei care determină modificări de comportament, imprimând la animale stări de nelinişte, frică, furie, etc. ca urmare a unor intervenţii brutale, alături de nerecunoaşterea specificului rasei, a categoriei de vârstă, a stării fiziologice, a temperamentului etc.
Factorii tehnologici – sunt implicate în adoptarea pripită a unor soluţii constructive neadecvate, de greşeli în nutriţie, în întreţinerea şi în exploatarea animalelor.
Sunt implicate următoarele: restricţionarea prea severă a spaţiilor de odihnă, schimbarea bruscă a reţetelor de furaje, bruscarea animalelor la lotizări sau alte intervenţii (transport, castrări, individualizări etc.), densităţi prea mari în boxe, toate constituindu-se în factori de stres ce se soldează cu însemnate reduceri ale indicatorilor de producţie.
Rasele cele mai sensibile la factorii de stres sunt cele perfecţionate pentru producţia de carne “slabă” cum ar fi Piétrain, Landrace belgian etc (rasa Marele alb este destul de rezistentă) şi mai rezistente cele pentru producţiile mixtă şi de grăsime.
La porcine poate apărea sindromul P.S.E (palle soft and exudative), mai ales la rasele specializate pentru producţia de carne (Piétrain, Landrace belgian etc.) şi la grupele sanguine H şi E. Această maladie este cunoscută şi sub denumirea de miopatie exudativă şi depigmentară (P.S.E.) sau distrofie musculară, fiind descrisă pentru prima dată în anul 1954, în Olanda.
Carnea P.S.E. poate apărea la carcasele porcinelor care au suferit un stres însemnat.
Porcinele sunt excluse de la reproducţie deoarece se transmite genetic, determinând la descendenţii îngrăşaţi carcase cu carne moale, exudativă şi cu pH redus.
Depistarea se face la vârsta de cca. 62 zile utilizându-se testul halotan (inhalarea timp de 3 minute a unui amestec format din oxigen şi anestezicul halotan).
În cazul lui H-pozitiv se instalează o stare de stres, materializându-se prin rigiditatea membrelor, creşterea temperaturii corporale, apariţia la suprafaţa pielii a petelor roşii etc.