Ierarhia de grup constituie o reminiscenţă ancestrală preluată de la formele sălbatice, transmisă la porcinele primitive şi de dorit la rasele actuale fiind şi oconsecinţă a vieţii de turmă.
Ierarhia de grup are la bază starea de agresivitate, care la porci este destul de evidenţiată, comparativ cu celelalte specii de animale de fermă; din acest punctde vedere porcinele sunt întrecute doar de câini.
La porci ierarhia se stabileşte relativ uşor observându-se cu ocazia procurării şi consumării hranei.
Furajarea restricţionată (pe bază de tainuri) grăbeşte stabilirea ierarhiei degrup, comparativ cu hrănirea la discreţie.
Animalele dominante ocupă, de regulă, poziţiile cele mai avantajoase în timpul hrănirii faţă de cele dominate.
În general, animalele cu dezvoltare corporală mai bună ocupă unul din locurile din vârful schemei ierarhice, însă poate interveni şi agilitatea în luptă.
În plan secundar, ierarhia de grup se stabileşte şi cu ocazia impărţirii spaţiului de odihnă; animalele cele mai puternice ocupând zonele cele mai prielnice şi invers.
Mirosul şi apoivederea au mare importanţă în recunoaşterea indivizilor din grup.
La porci s-a stabilit că numărul de animale pe care îl poate reţine eficient un porc adult este de cel mult 20.
Pentru atenuarea stărilor conflictu-ale, atât ca număr cât şi ca importanţă, se indică lotizarea animalelor pe categorii de vârstă (greutate corporală), sex, comportament şi chiar provenienţă(pe cât posibil de la aceaşI mamă).
Introducerea unor indivizi străini, chiar cu dezvoltare corporală mai bună nu este indicată, deoarece afectează ierarhia de grup.
Izolarea temporară a unui individ (porc la îngrăşat) de grup poate fi de 25 zile când acesta este conducător şI de doar 3 zile când este situat la baza schemei ierarhice.
Stările conflictuale sunt mult atenuate la rasele perfecţionate faţă de cele tardive.
De asemenea, acestea sunt mai violente între vieri, faţă de scroafe.
Scroafele şi scrofiţele nu atacă un vier, chiar dacă acesta are o dezvoltare corporală mai redusă.
Prin urmare vierul încercător se recomandă să fie de aceeaşI dezvoltare corporală, însă poate fi şi ceva mai tânăr.
După efectuarea montei sau recoltarea materialului seminal, luptele scad ca importanţă, fapt pentru care se indică ca toată grupa de vieri dintr-o boxă să fie dirijată în acelaşi timp la montă, sau recoltare.